În anul 2002, un fenomen mai puţin obişnuit a luat naştere atunci
când faliile muzicale ale lui Adrian Rus (chitară) şi Mihai Dumitraşcu
(tobe), doi rockeri pasionaţi, au intrat în coleziune, cauza care a stat la baza producerii acestui fenomen fiind Adrian Tănase (voce), actual membru al trupei Ţapinarii.
Energia degajată la scurt timp după impact l-a absorbit şi pe Bogdan
Mihalcea în postura celui de-al doilea chitarist. Fenomenul, deşi încă
nedefinit, începea treptat, treptat să crească în intensitate. Cu toate
că la început undele sonore emise aduceau cu cele ale marilor monştri,
precum Black Sabbath sau AC/DC,
venirea lui Aurelian Bărbieru la voce, în locul lui Adrian Tănase, avea
să dea o amprentă proprie acestei manifestări izvorâtă din subteran. La
scurt timp s-a hotărât şi magnitudinea ţintă. Aşa s-a născut 9,7 RICHTER.
Cooptarea lui Ovidiu Cristea (bass) a pus capăt ciclului de veniri şi
plecări ale basiştilor, conferind fenomenului stabilitatea necesară
pentru a-şi urma cursul în underground-ul autohton.
În formulă completă, abordând un clasic heavy-metal adaptat la cerinţele moderne, 9,7 RICHTER
şi-a început apariţiile live în cluburile de profil din Bucureşti dar
şi din provincie, cântând alături de nume rezonante ale metalului
românesc, precum Trooper, M.S. sau Magica.
Prezenţa scenică şi modul de interpretare au făcut ca trupa să-şi
câştige un renume în rândul iubitorilor de gen şi odată cu asta
eticheta de “Judas Priest de Romania”.
Anul 2006 l-a găsit pe solistul trupei, Aurelian Bărbieru, în
situaţia de a renunţa la proiect, invocând motive personale.
Înregistrările primului material demo aveau să fie şi ele întrerupte.
Seria de audiţii susţinute pentru găsirea unui nou vocal s-a dovedit a
fi fără rezultat, fapt care a atras după sine o sistare a activităţii
trupei pe o perioadă nedeterminată. În acele condiţii, Adrian Rus şi
Mihai Dumitraşcu au ales să se implice în alte proiecte până la
soluţionarea acestei probleme. Aşa se face că Mihai Dumitraşcu va
ajunge să îl cunoască pe Cosmin Aioniţă (voce), cu care va cânta
următorii doi ani sub numele de Black Magic
şi care se va dovedi a fi într-un final exact veriga lipsă. Astfel,
după înregistrarea unui album de rock şi metal progresiv alături de
proiectul International Purity (Tales of Different Worlds,
2008), Cosmin Aioniţă decide în vara anului trecut să accepte oferta
lui Mihai Dumitraşcu de a deveni noul solist vocal al trupei 9.7 RICHTER.
Din nou în formaţie completă şi gata să cutremure scenele ca şi înainte, replica 9,7 RICHTER
începe în forţă printr-o serie de concerte live, prima apariţie fiind
în cadrul Maratonului Rock ţinut la începutul anului 2009 în clubul Live Metal Club din Bucureşti şi continuând cu prestaţii succesive pe scenele din DownStairs sau Avast Club. Vara aceasta, băieţii se arată la fel de activi. Au cântat deja la Rock River Festival 2009, festival desfăşurat la Cernavodă în perioada 10-12 iulie, urmând ca în luna august să urce pe scenă în cea de-a doua zi a Rock City Open Air,
cel mai mare festival metal din România, care va avea loc între 20-23
august la Feteşti, unde şi-au anunţat prezenţa artişti de anvergură
internaţională precum Primal Fear, Blaze Bayley, Overkill sau Edguy.
Pentru toamnă, 9,7 RICHTER pregăteşte numeroase surprize, una dintre ele fiind şi lansarea primului material discografic. Revista Cioburi
le urează mult succes şi vă prezintă în continuare o serie de întrebări
la care Ovidiu Cristea, basistul trupei, a avut timpul şi amabilitatea
să ne răspundă:
Revista Cioburi: De ce tocmai 9,7 Richter?
Ovidiu: Sună bine şi ne reprezintă.
R.C.: Cât de ‘în undergroud’ sunteţi?
Ovidiu: Very deep. Nu avem impresar sau casă de producţie care să ne promoveze. Noi centrăm, noi dăm cu capul.
R.C.: Cum vă împăcaţi cu băutura?
Ovidiu: Ne împăcăm bine. Jucăm însă în divizii secundare la sportul ăsta în comparaţie cu adevăraţii campioni. Ne place berea.
R.C.: De la câte grade începe să se cutremure scena
Ovidiu: 9,7.
R.C.: Cui i-aţi pune pumnul în gură?
Ovidiu: Nimănui. Nu ne
place să impunem ceva prin pumn. (Şi nici nu vreau să o dau în clasica
discuţie despre politicienii care nu fac nimic, autostrăzile româneşti
şi alte subiecte fierbinţi de actualitate. Că parcă în direcţia aia
bătea întrebarea ta : ) )
R.C.: Pantera sau Iron Maiden?
Ovidiu: Amândouă. Ambele sunt 2 dintre trupele noastre preferate.
R.C.: De ce metal?
Ovidiu: Că asta simţim şi ne reprezintă. Chuck Norris va avea tricou cu 9,7 Richter curând : ))
R.C.: Care a fost concertul unde aţi făcut cele mai mari ravagii?
Ovidiu: La întrunirea
motoriştilor de la Braşov în 2006, a fost mişto de tot, iar ravagiul
chiar a fost suferit de o prietenă a noastră care în timpul concertului
a fost “moshita” pe jos, lovindu-se la spate de o bordură de beton. Am
serbat concertul la spitalul din Braşov, aşteptând-o să îşi revină. A
fost happy end până la urmă, asta contează.
R.C.: Ce vă ţine împreună?
Ovidiu: Suntem prieteni înainte de toate. Asta ne ţine şi e cel mai important lucru.
RC: Se poate trăi doar cu rock pe pâine?
Ovidiu: Ca muzician rock, dacă îţi ajunge să trăieşti doar cu apă şi hârtie igienică, da.
R.C.: Spuneţi trei melodii care v-au marcat evoluţia muzicală.
Ovidiu: Nu pot să aleg 3 melodii, au fost sute. Îţi spun 3 trupe dacă vrei: Judas Priest, Iron Maiden, Metallica.
R.C.: Ce magnitudine veţi avea aproape de pensie?
Ovidiu: 9.7
R.C.: Ce nu e în regula cu rockul românesc?
Ovidiu: Este foarte în
regulă, se mişcă într-o direcţie bună. Trupele actuale cântă mult mai
bine şi mai inspirat .. trupele din undergound-ul de acum 10 ani.
R.C.: Care a fost cel mai bizar lucru ce vi s-a întâmplat pe scenă?
Ovidiu: Faze bizare nu
am avut, amuzante îţi pot spune câteva: Adi a dat cu capul în coada
basului meu când dădea din plete; a rămas cu pleata agăţată în cheiţele
basului până la sfârşitul piesei. La Teatrul de Comedie odată, Bobby a
ieşit din spatele scenei târând după el un manechin din carton cu faţa
lui George Mihăiţa (pe care îl agăţase cu cablul). Mie mi se rupe o
coarda la bass mai mereu şi trebuie să cânt în 3 corzi până la sfârşit.
Mişu a trecut cu pedala prin faţa de la toba mare şi a bătut în gol
până am terminat cântarea. Şi mai sunt…
R.C.: Cât veţi mai suporta România?
Ovidiu: Probabil toată viaţa. Suntem optimişti însă şi vedem partea plină a paharului (sau a halbei).
R.C.: La câţi fani aţi ajuns?
Ovidiu: Nu ştiu.
R.C.: Daţi două motive pentru care merită sa fiţi ascultaţi.
Ovidiu: Suntem chiar HEAVY şi venim cu piese cât mai originale (sau cel puţin încercăm).
R.C.: Lăsaţi un mesaj inteligent pentru naţiune.
Ovidiu: Fruntea sus!!!
În încheiere, pentru a vă scoate la suprafaţă zăcămintele de metale
grele şi foarte grele de la nivelul scoarţei cerebrale – fie ele
active, inactive sau încă neexploatate – vă prezentăm o mostră de heavy
metal pur sub trepidaţiile a 9,7 RICHTER.