Dupa atatea lovituri sub centura mai vin si lucruri frumoase, menite parca sa imi mai alimenteze motorasul ramas fara aditivi sau combustibil, si total incompatibil cu noile forme de carburanti...

Cand eram copil eram pasionat de black metal si de toate povestile misterioase din jurul acestei muzici, in mintea mea frageda de atunci luand nastere fantasme, vise, lumi intregi, nemarginite. Muzica asta m-a facut pentru prima data sa ma pierd in visare in mijlocul naturii si sa descopar in mine ceva ce, in ciuda atator si atator rautati si bestialitati ale lumii seci din jurul meu, am reusit sa pastrez si am reusit inca sa am puterea de alupta pentru a pastra.

Am simtit astia 11 ani, i-am trait, in astia 11 ani am descoperit si am invatat o sumedenie de lucruri, am fost fericit, am fost trist, am iubit, am suferit, am urat si am luptat. Numele Burzum mi-a marcat copilaria, si nu o sa ezit niciodata sa o spun.

In Martie 2010 apare Burzum - Belus



Cred ca el este de fapt ..."The White God"

(Va rog, incetati cu tampeniile naziste si rahaturi de genul asta, incercati sa prindeti esenta si sa nu va mai raportati la etichete care nci macar nu au fost puse in "fabrica")

Booon, dupa titlu deja toata lumea se asteapta iarasi sa se delecteze cu bagari si scoateri brutale de organe mai mult sau mai putin genitale in gurile celor mai mult sau mai putin vinovati in general de neomenie, taranie sau incultura.

Eh, uite ca de data asta nu e asa. Nu injur pe nimeni.
Stau de cateva zile si ma observ de dinafara, si vad cum ma lupt in fiecare zi, din ce in ce mai mult sa nu devin un monstru. Cateodata castig eu, cateodata castiga el...el care este atat de indreptatit sa existe, in vreme ce eu sunt atat de absurd cand incerc sa il opresc. Si totusi o fac, pe cat putinta. Si dupa aia cu ce ma aleg? Cu suferinta. De fiecare data, fara exceptii. Chiar una inmultita cu 2, ca odata e cea cauzata de constiinta care imi spune: "ba boule, nu vezi ca te lupti cu morile de vant? de ce nu vrei tu odata pentru totdeauna, sa intelegi ca trebuie devii un marlan si atunci vei sta si tu linistit. Uite-te la tine acum. Iti place asa, sa patesti ce ai patit acum si sa te mai si mandresti cu asta? Pfff"....

Si stau si ma gandesc...si ma gandesc...si iar ma gandesc...si imi dau seama ca sunt gol pe dinauntru, ca nu mai cred in nimic, ca nu ma mai umple nimic. Si daca stau bine sa imi aduc eu aminte cel mai bine am functionat cand...in fine. ce mai conteaza?


Zicea azi un tovaras o vorba citata de la un alt tovaras:
"Un gand se transforma intr-un vis... iar apoi visul se transforma intr-un gand"

Asa e mai nene. Asa a fost mereu. Realitatea aia frumoasa si plina, dragostea aia minunata, sunt din realitatea aia in care gandul asta nenorocit niciodata nu ajunge.

Ziua de astazi, cu toate ideile care mi le-a adus, cred ca este rezultatul unui lung proces de teoretizare a proceselor mentale, actiunilor si ideilor oamenilor in general. De aceea astazi, ma simt zgribulit, deprimat si realmente obosit de obsesia umana de a incadra, de a clasifica, de a sorta in sertare gandirea si ideile. Astazi am simti ca nu mai exista sens in aceasta directie, ca am construit in tot timpul asta un imens labirint de rafturi si sertare, in care ne-am pierdut sau am innebunit. Sau amandoua. Cearta din cauza clasificarii ideilor, batai pe strada din cauza clasificarii ideilor, razboaie, crime, dezbateri, teorii, tipografii care printeaza in delir tone de pagini de teoretizari de idei care ne segmenteaza si mai mult, si mai mult, pana cand? Care mai e sensul la tot procesul asta? Lumea comunista a apus, lumea capitalista la fel, democratia la fel, dupa post-modernism ce a mai fost? post-post-modernism? nu mai avem decat un singur gen de categorie in care ne putem incadra:
acum, contemporan.  in rest nimic nu are nume, nu are sens. directie artistica, politica, sport, muzica, film, economie, totul e gol, nu mai are motiv, nu mai are idee, aderenta, este doar o afacere, in vreme ce toti zambesc ca oile pe strada.

 "contemporan". Suna ca si cum am fi in istorie fereastra nepusa de la ultimul etaj al unei cladiri in care au murit toti si nu va mai avea cine sa il termine.

Nu ma mai luati cu "stai calm", sau "bucura-te si tu de viata", nu sunt un etern deprimat, sunt doar un om care cand merge pe strada gandeste mai mult decat vede. Am observat de la o vreme ca ce scriu aici nu prea mai e "prins" cum trebuie si din aceasta cauza tin sa ma explic un pic. Idea de a scrie pe acest blog nu a fost ca sa citeasca lumea ce gandesc eu. Ca e pus pe "public" este ca nu imi pasa daca lumea imi citeste ideile sau nu, si ca imi place libertatea. E un jurnal, in care mereu am adaugat ce m-a miscat in vreun fel la un moment dat, indiferent ca a fost vorba de viata, dragoste, ura, muzica, politica, arta sau de ce dracu am mai scris eu pe aici. Nu fac din blogul asta psihanaliza, nu am nevoie de ajutor, nu sunt in pragul de a ma sinucide, asa sunt eu.

Exemplu: cu ce am spus mai sus nu vreau sa zic "vai ce naspa e lumea, eu sunt un pletos trist, imbracat in negru, lasa-ma in pace, sufar de desteptaciune si nimeni nu ma intelege" Nu bai nene. Am trecut de mult de varsta aia. (eh, uite, vezi, poate ca si asta este o problema!) Nu de asta e vorba. E vorba ca traim degeaba, pentru ca obisnuiti fiind cu teoretizarea facuta de generatiile din trecut si nemaiputand sa intelegem haosul in care traim, ne rezumam, ne trecem incetul cu incetul, un pic cate un pic, in fiecare zi cate un pic, pe pilot automat. Ca nu exista directie, iar oamenii nu mai cred in nimic. De fapt era o constatare, nimic mai mult.

Here you can check out the front cover of the upcoming Sael opus, entitled "The Sixth Extinction". I'm really excited about the result and I can assure you that the rest of the booklet will be very interesting.

Sael is a black metal band from France, you can check 'em out here:
http://www.myspace.com/moonlitmutilation

Hey!
I am proud to announce you that Twilight13media design studio is an official partner of Diachell Musik Festival 2009. The poster is made by me, I hope you'll like it and maybe some of you, who loves underground that much, will visit Poland in that period to check out this event!

Buna ziua.
Am onoarea de a va prezenta astazi filmul "Born Dead 1 - Naftalina". Acest film de scurt metraj a fost regizat de prietenul meu Titi, acelasi care a ocupat si postul de cameraman, Eu l-am ajutat cu editarea, si cam asta a iesit. Este ceva unic, filmat pe ascuns (de aici si factura imaginii - destul de low), dar este pur ---- realitate 666%.

Multumim "Sefu la soferi" pentru ca ne-a imprumutat camera.

Aici aveti posterul filmului, mai jos filmul cu totul.
9 minute de ras si plans, daca prindeti catch-ul.



Enjoy.

..

Da, in prag de "minunate" "sarbatori" ma apuca mereu boala. Fac boala pe mine, imi vin spumele pe mine, ia-o cum vrei ca oricum nu conteaza. Si da, asa sunt eu, naspa, gica-contra, anti-tot, paranoic, negativist, un nene plictisitor care asculta muzica demodata si naspa, un prost care nu stie sa cante la chitara, doar cu o singura parte buna si utila lumii careia i-ar da foc, si anume face si el niste mazgaleli utile. oarecum uncool. iar poti sa o iei cum vrei ca iar nu conteaza.

Legat de orice lucru pe care l-am facut in viata asta de cacat am avut mereu 2 variante de atitudine: 1. m-am dedicat lui si numai asta visam, gandeam, faceam, macam, beam si boram. 2. mi-era sila de el si mai devreme sau mai tarziu am renuntat, pentru ca nu imi place sa ma mint ca totul e ok si sa ma simt ca un coi intr-o caldare. fara exceptii.

sarbatori, sa iesim, sa facem, sa dregem. ma fut. nu mai am chef de orasu asta de cacat, de covaci si terasele si cluburile pe care am ajuns sa le cunosc mai bine ca debaraua mea, sa beau in nestire aceleasi lucruri, in aceleasi zile, sa iau taxiul si sa mananc shaworma la 3 dimineata si dupaia a doua zi sa ma simt ca o leguma ofilita. nu mai am nene chef sa ies, sa mai fac nimic. ma deprima sarbatorile, ma deprima toate.

nu cred ca vreau multe de la ce se misca pe langa mine. chiar nu cred asta, de moment ce in zilele in care ma simt bine nu se intampla chestii mega speciale, se intampla lucruri normale, sau in fine, lucruri pe care eu, in prostia mea, le consider normale. Nu se intampla chestiile astea normale, uite ca atunci ma sucesc si eu, nu sunt ciufut by default.

Nu stiu cum se face cand taman toti se hlizesc peste tot, se bat pe iepurasi de ciocolata la supermarket si pe cadouuri pentru cei iubiti, taman atunci mie mi se taie, ca sa zic asa.

asa si? doar un reminder. hai noroc.

A murit o fiinta la care am tinut mult, chiar foarte mult.
Sper ca acolo unde s-a dus sa nu se mai simta vreodata singura si ii dedic urmatoarea melodie, pe care cred ca ne-am jucat impreuna pentru prima data, auzindu-se intamplator de la radio.

R.I.P.

Nu este cu mine, este cu candidatul Marius Costache!
Prima dezbatere online! Nu pierdeti! Intrati pana cei din umbra nu sterg interviul!!!

http://www.metalfan.ro/interviuri/marius_costache_discordless_supunere_niciodata-5693.html