Pentru
byron
timpul a trecut cu folos. Grupul asamblat acum vreo trei ani de Dan
Byron a fost, in tot acest timp, cat se poate de viu. A lansat acum doi
ani discul de debut – Forbidden Drama, a cantat in cluburi din tara, a
sustinut coerent ideea de concert acustic, care avea sa se si
materializeze pe DVD – Acoustic drama, a creat piese noi si a mai
prezentat publicului un album – al doilea.
A Kind Of Alchemy incepea sa se contureze la putin timp de la
aparitia pe piata a primului lor material, gratie efervescentei
creatoare a trupei. Formatia a trecut prin cateva schimbari de personal
la sectia ritmica, dar nu s-a oprit nici o clipa. Recent au propus spre
difuzare radio single-ul "Diggin’ A Hole”; li s-a spus ca sunt
avangardisti si, prin urmare au ratat aparitia pe unde ultrascurte.
Culmea, MTV avea sa imbratiseze anul trecut latura acustica a acestui
grup eminamente electric si cat se poate de ...rock.
In mare, singura sansa a unei astfel de trupe de a ajunge la
urechile ascultatorilor ramane concertul, iar gasca a urcat pe scena de
cate ori a avut ocazia. Vineri seara - la The Silver Church (ex
Preoteasa), Bucuresti, unde s-a strans atata lume cata a incaput sub
(chicioasele) bolte ale incintei.
Ideea inceperii concertului la miezul noptii a pus trupa fata in
fata cu fanii rabdatori si cu persoane iesite pur si simplu la club. Pe
unii ii deosebeai de ceilalti dintr-o privire, dar nu diferenta de
outfit conteaza aici, ci faptul ca indivizi care alfel habar n-aveau ce
se poate petrece, muzical vorbind, dincolo de playlisturile posturilor
radio ultra-comericale, au ramas la concert. Unii chiar s-au pus in
miscare, au dansat si-au ascultat ceea ce byron exprima cu mai multa
putere ca niciodata.
Dealtfel ascultarea e ceea ce a definit cel mai bine publicul
acestui concert. Oamenii sunt atenti si neobisnuit de statici pentru un
concert rock. Dar asta nu e o problema – muzica byron se asculta, se
simte, si mai apoi doar – se danseaza. Exceptie fac, desigur,
"hit”-urile trupei.
Dupa trei ani byron sunt mai inchegati, mai legati si mai coerenti.
Si pe scena, si pe disc. Sunt atat de determinati sa-si vada de muzica,
incat nu-i va opri nimic prea curand. Vineri i-au vazut 1000 de oameni.
E un sprijin onest si incurajator.
PS - 6fingers e chiar simpatic in postura de acordeonist cu tunica alba, mustata si palarie :)